Eșarfele de mătase

Descoperă două noi modele rafinate de eșarfe din mătase, fiecare o capodoperă purtabilă, ce împletește povești despre iubire, alegere și eleganța atemporală a tradiției. Inspirate din bogatul patrimoniu și obiceiurile pline de suflet ale Mărginimii Sibiului, aceste eșarfe sunt mai mult decât simple accesorii – sunt povestitoare, purtând spiritul meșteșugului ancestral și al ritualurilor cu sens în lumea contemporană.

Eșarfa din mătase Wings

Această eșarfă este inspirată de frumusețea atemporală a furcilor de tors cu aripi. Cu simbolism totemic și purtând mesaje ale iubirii veșnice, aceste furci erau odinioară lucrate de ciobanii care plecau la munte de Sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena și se întorceau de Sfântul Dumitru. Motivația lor? Dragostea. Furcile erau daruri pentru iubitele sau logodnicele lor. Tinerele alegeau fie să păstreze furca primită, fie să o refuze – de multe ori rupând-o –, un gest hotărât de respingere a afecțiunii ciobanului.

Dacă ciobanii știau să scrie, furcile erau adesea gravate cu anul, numele iubitei și uneori chiar cu versuri de dragoste. În mod obișnuit, aceste daruri erau oferite în cadrul adunărilor numite „șezători” – gesturi simbolice și tandre, încărcate de tradiție.

Războiul de țesut gravat cu numele Alice este inspirat de o piesă expusă în Muzeul Municipal “Ioan Raica” din Sebeș, provenind din satul Șugag. Celelalte războaie de țesut sunt realizate după vechi modele de războaie sparte, colectate de Octavian Goga din Mărginimea Sibiului, din satul Tilișca, și publicate în Luceafărul, nr. 4, 15 februarie 1906.

Simbolismul fusului se extinde dincolo de domeniul romantic; ele povestesc o poveste veche, veche de când omenirea însăși: “o narațiune fundamentală a cosmogoniei primordiale, unde muntele – arbore cosmic și altar deopotrivă – slujit de Venus și păzit de Marte, protejează Spiritul Universal, care ‘și-a așezat lăcașul în soare’, cum a scris David în Psalmul 18” (Ion Drăgușanul).

Eșarfa din mătase Lovers

Această eșarfă rafinată își trage inspirația dintr-una dintre operele de artă captivante din Colecția Calendar: pictura “Îndrăgostiții”. Pictura spune o poveste despre dragoste, comunitate și tradiție, înrădăcinată în obiceiurile Mărginimii Sibiului.

În dimineața Paștelui, ziua se desfășoară într-o liniște senină, până când clopotele bisericii, așezate pe o colină în inima satului, încep să bată în jurul orei zece, iar sunetul lor răsunător umple aerul. Sătenii se adună la cimitir, unde împodobesc mormintele familiei cu prosoape tradiționale brodate cu migală. Pe acestea așază ouă roșii, covrigi, o sticlă de vin și farfurii cu prăjitură cu fructe, cinstindu-și cu grijă și respect cei dragi.

O tradiție unică are loc pentru cuplurile de „miri și mirese” — cei care s-au căsătorit în ultimul an, de la Paștele trecut până la cel prezent. Împreună cu nașii lor, aceștia se întorc la cimitir pentru a împărți „vinul dulce” din aceleași sticle folosite la nuntă, oferindu-l foștilor invitați într-un cadru profund simbolic. Acest gest al ospitalității culminează cu o invitație la „Prânzul de Paște”, un ospăț care reflectă meniul de la nuntă, celebrând din nou uniunea dintre iubire și comunitate. La rândul lor, invitații aduc daruri, adesea obiecte practice, precum vase de bucătărie sau, mai recent, aparate electrocasnice, pentru a sprijini tinerii căsătoriți în construirea noii lor vieți împreună.

Îmbrățișează o parte din moștenire. Poartă o poveste despre iubire și tradiție. Oferă un dar care va fi prețuit pentru totdeauna.