Tabloul Sântoader
100x160cm, acrilice pe pânză
Ziua Sfântului Teodor, de o importanță deosebită în cultul creștin-ortodox, are totuși rădăcini mult mai vechi, unele credințe păgâne legate de această sărbătoare păstrându-se până în zilele noastre.
Întotdeauna sărbătorită în prima sâmbătă din Postul Paștelui („Păresimi”), Ziua Sântoaderului are o dublă semnificație pentru oamenii de la sate – una creștină și alta precreștină. Cea din urmă este legată de „Sântoaderul” care umblă călare pe un cal cu un corn în frunte, un cal năzdrăvan care nu mănâncă și nu bea nimic timp de un an întreg. În ziua de Sântoader însă, i se permite să bea și să pască – nu iarbă, ci părul fetelor. Alte legende pomenesc mai mulți cai ai Sântoaderului (șapte, opt sau nouă). Cel mai important dintre aceștia, numit „Sântoaderul cel Mare”, cade în fiecare sâmbătă după ce încep ceilalți, adică în ziua Sfântului Teodor. În ajunul acestei zile, oamenii din sat tund părul vitelor între coarne și la coadă, îngrijindu-le bine, pentru ca acestea să aibă păr frumos și „să se curețe de iarnă”.
Lasă un răspuns