Obiceiul Hodaiței s-a născut cu mult, mult timp în urmă; pe vremea când nu existau calendare, el marca începutul Postului Paștelui. Cu această ocazie, tot ce era rău se ardea (rolul purificator al focului), iar toți cei care nu se purtaseră prea frumos în anul care trecuse erau anunțați cu glas tare, în timp ce se aprindeau focurile. Tot în această duminică se făceau publice promisiunile de căsătorie, logodnele care urmau să aibă loc, motivele despărțirii unor cupluri și, în cele din urmă, se vorbea tare despre băieții și fetele cu moralitate sau purtare îndoielnică, precum și despre persoanele căsătorite care avuseseră aventuri. De fapt, aceste strigături aveau menirea de a crea dialoguri între cetele de tineri de pe fiecare deal, toate în timp ce se aprindeau hodaițele.
Obiceiul este cunoscut sub denumiri diferite în Mărginimea Sibiului. Astfel, dacă în Săliște, Galeș, Tilișca sau Vale oamenii îl numesc „Hodaițe”, în Poiana, Jina și Rod poartă numele de „Mătăuzare”. În Sibiel și Fântânele este cunoscut sub denumirea de „Alimorea”.







Lasă un răspuns