Aducerea ramurilor de salcie („stâlpari” în română), un obicei specific orașului Săliște, era odinioară responsabilitatea copiilor, „cei nevinovați”, care, sub îndrumarea preoților și a cantorilor, le culegeau de pe malul râului și le aduceau în biserică după un anumit ritual. Obiceiul este practicat și în prezent, aproape neschimbat, la fel ca în mijlocul secolului al XIX-lea, când Picu Pătruț a compus „Imnul Floriilor”, cântat pe tot parcursul procesiunii care poartă ramurile de salcie.
În după-amiaza Duminicii Floriilor, copiii, îmbrăcați în straie tradiționale, se adunau în curtea școlii de lângă Biserica Mare din centrul Săliștei. De aici, sub îndrumarea preoților, porneau în grup ordonat spre malul râului, la marginea orașului, unde culegeau ramuri de salcie.
Cântând imnul, procesiunea intra apoi în Biserica Mare. Acolo erau așteptați de enoriași, în special de vârstnici și de părinții copiilor. Copiii erau binecuvântați de preoți și lăsau ramurile de salcie, păstrând doar câteva pentru a le presăra pe mormintele familiei.


