Ziua Sfântului Teodor, deosebit de importantă în cultul creștin ortodox, are însă rădăcini mult mai adânci, anumite credințe păgâne păstrându-se până în zilele noastre.
Întotdeauna sărbătorită în prima sâmbătă a Postului Paștelui („Păresimi”), Ziua lui Sântoader are o dublă semnificație pentru oamenii de la sat – una creștină și alta precreștină. Cea din urmă este legată de „Sântoader”, o ființă mitică ce cutreieră călare pe un cal cu un corn în frunte, un cal năzdrăvan care nu bea și nu mănâncă nimic timp de un an întreg. Totuși, în Ziua lui Sântoader, i se permite să bea și să pască, nu iarbă, ci părul fetelor.
Alte legende menționează mai mulți cai ai lui Sântoader (șapte, opt sau nouă). Cel mai important dintre aceștia, numit „Sântoaderul cel Mare”, cade întotdeauna într-o zi de sâmbătă, după ce încep ceilalți, adică în ziua Sfântului Teodor. În ajunul acestei zile, sătenii tund părul vitelor între coarne și la coadă, îngrijindu-le bine, pentru ca acestea să aibă un păr frumos și „să se curețe de iarnă”.

