Considerat un zeu în Panteonul românesc, Sânmedru este patronul iernii pastorale, sărbătorit pe 26 octombrie, simbolizând moartea vegetației și instaurarea iernii și a frigului. Moartea sfântului la sfârșitul lunii octombrie se suprapune cu mentalitatea țărănească privind moartea naturii, împărțind astfel anul în două părți simetrice: sezonul de vară, având centrul temporal la Sfântul Ilie (20 iulie), sezonul de iarnă, având centrul temporal la Sâmpetru de Iarnă (16 noiembrie).
Sfântul Dumitru este considerat și patronul păstorilor. Aceasta este ziua în care ciobanii află cum va fi iarna. Ei își așază cojocul în mijlocul turmei și așteaptă să vadă care oaie se va așeza pe el. Dacă se culcă o oaie neagră, iarna va fi blândă, iar dacă se culcă o oaie albă, iarna va fi aspră.





