Obiceiul Hodaița s-a născut cu mult, mult timp în urmă; din lipsa calendarelor, acesta anunța intrarea în Postul Paștelui. Cu această ocazie, tot ce era rău era ars (având un rol purificator al focului), iar toate persoanele care nu fuseseră tocmai exemplare în anul anterior erau anunțate cu voce tare, în timp ce focurile erau aprinse.
Tot în această duminică erau făcute publice promisiunile de căsătorie, logodnele ce urmau să fie încheiate, motivele despărțirilor unor cupluri și, în cele din urmă, se vorbea zgomotos despre băieții și fetele cu moralitate sau aptitudini îndoielnice, dar și despre căsătoriții care avuseseră aventuri amoroase. De fapt, aceste strigături aveau rolul de a crea un dialog între grupurile de tineri aflate pe fiecare deal, în timp ce aprindeau hodaițele.
Obiceiul este cunoscut sub diferite denumiri în Mărginimea Sibiului. Dacă în Săliște, Galeș, Tilișca sau Vale este numit „Hodaițe”, în Poiana, Jina și Rod poartă denumirea de „Mătăuzare”. În Sibiel și Fântânele, este cunoscut sub numele de „Alimorea”.


