Ca și în cazul altor sărbători, Sântilie este legat de celebrarea unei sărbători precreștine, dedicate zeului focului și al soarelui, venerat pentru a preveni diverse fenomene meteorologice. Calendarul creștin îl prăznuiește pe 20 iulie pe Sfântul Prooroc Ilie, singurul sfânt care s-a înălțat la cer în trup.
Mai temut decât iubit, Sântilie este patronul tunetelor și fulgerelor, cel care leagă și dezleagă ploile și hotărăște unde și când să lovească grindina. Cine nu s-ar înspăimânta la vederea unui car cu roți de foc și cai înaripați brăzdând cerul înnorat?!
Sfântul Ilie marchează mijlocul verii, dar și mijlocul sezonului pastoral, care începe la Sângiorz și se încheie cu Sânmedru. În această perioadă a anului, în munți se organizează „nedei” (târguri specifice), ciobanii separă berbecii de oi, se culeg plante medicinale și se fac descântece pentru a alunga ploaia, grindina, fulgerele și alte forțe ale naturii aflate sub puterea lui Sântilie.


