Descriere

Parte a Muzelor, o colecție de zece lucrări care explorează zece emoții și stări de spirit distincte, Muza I este muza care plânge — un portret al unei emoții care nu mai poate rămâne conținută.

Lacrimile ei nu sunt neapărat un simbol al tristeții. Ele pot aparține durerii, ușurării, dorului, epuizării, tandreței sau chiar bucuriei. Plânsul devine un limbaj în sine — momentul în care sentimentul scapă din limitele gândului și își găsește drumul la suprafață.

Există ceva profund sincer în această pierdere a controlului. Muza nu se ascunde și nu se corectează; ea pur și simplu permite emoției să existe. În acea vulnerabilitate există și o eliberare — o curățare tăcută, o modalitate de a face loc pentru tot ceea ce urmează.

Muza I vorbește despre libertatea de a simți fără a fi nevoie de explicații. Ea este o reamintire a faptului că lacrimile nu ne fac fragili; uneori ele sunt pur și simplu dovada că ceva din noi a fost simțit pe deplin.